Contractele pentru diferență (”CFDs”) sunt produse care se supun efectului de levier și dacă citim versiunea în română pe wiki găsim un accent pus pe speculă în timp ce versiunea în engleză o pune pe mitigarea de risc.
Categoric ele au fost inventate în anii 90 pentru a mitiga riscul, fiind la bază un fel de asigurare.
Libertatea de a alege inițial în ce să investim banii (de exemplu în obligațiuni denominate în euro), transformă un activ într-o obligație secundară, deoarece rămân de rezolvat întrebările despre impactul acestei alegeri. După investire, se creează noul univers al firmei, cu condițiile inițiale specificate, care trebuie adaptat pentru a expune firma doar la riscurile dorite.
Pentru a face un mod ideal un pas lateral, CFD-urile oferă o soluție optimă, deoarece corectează anumite efecte la un preț cât mai mic.
Nu trebuie să asistăm doar la descoperirea viitorului, el trebuie creat în anumite limite impuse. Trebuie mitigate toate efectele pentru care nu există o soluție de moment (sau apetit la un anume risc).
CFD este contractul ideal pentru a mitiga riscurile cu minim de efort financiar, rapid și elegant.