Distincția dintre seismicitatea indusă și seismicitatea declanșată se bazează pe faptul dacă întreaga sau doar o parte din energia eliberată a fost de origine antropogenă. Termenul indusă se folosește atunci când majoritatea energiei a fost generată de activități umane, în timp ce declanșată este utilizat atunci când sursa principală a fost naturală.
Această diferență are implicații majore și pentru industria asigurărilor. O înțelegere clară a cauzelor fundamentale poate influența structura polițelor, modelele de risc și procesul de gestionare a despăgubirilor.
Același principiu se aplică și beneficiilor angajaților (IAS 19). În acest context, trebuie să diferențiem între evenimentele care sunt declanșate de acțiunile trecute ale unui individ și cele care sunt induse de angajator.
Într-un peisaj aflat într-o continuă schimbare, marcat de avansurile inteligenței artificiale, cum putem defini evenimentele ca fiind declanșate sau induse?
Regimul Solvabilitate II face o distincție clară între evenimente catastrofale provocate de om și cele naturale—adică între cele induse și cele declanșate.
Severitatea finală este o combinație a ambelor tipuri de evenimente. Ne propunem să ne concentrăm asupra energiei eliberate ca mijloc de cuantificare a pierderii de entropie asociate cu variabila aleatorie ipotetică a severității.
La scară globală, putem discerne ce daune ar putea fi induse, mai degrabă decât declanșate, de evenimente aleatorii.
Rezervele IBNR sunt o componentă pur indusă, deoarece reflectă capacitatea unei companii de asigurări de a estima corect rezervele RBNS încă de la început.
O varietate de activități umane au fost identificate ca posibile cauze ale seismicitații induse.
Începând cu ianuarie 2025, următoarea hartă prezintă cutremurele recunoscute oficial ca fiind de origine antropogenă (punctele roz).
