Fizicienii clasifică fazele materiei ca ordonate, precum cristalul, și dezordonate, precum gazele, şi fac acest lucru pe baza simetriei acestei ordini.
Din punct de vedere filozofic materia este o temă controversată, o definire precisă lipsind.
Din punct de vedere economic, noi vedem materia ca orice orice activ care poate fi estimat în bani (are masă) și care ocupă un spațiu în legislația actuală, respectiv este recunoscut parțial sau total de normele în vigoare, nu viitoare.
Cu cât un activ este mai puțin definit în legislație cu atât este mai dezordonat (în sensul cuantificării sale), iar cu cât este mai clar definit el devine ordonat.
Estimarea unui activ dezordonat, care are anumite probabilități de realizare, respectiv are o valoare mai mare decât antimateria (definită ca valoarea la risc) se va face prin tehnici actuariale, care au la bază valoarea prezentă a efectelor viitoare.
Interesează așadar nu progresul activului până azi, ci cum se va dezvolta activul în viitor (ce masă va avea, masă măsurată în spațiul actual, nu viitor, deoarece se va evalua în baza prezentei legislații).
Dacă valoarea estimată a activului este mai mică decât antimateria, activul devine nociv, iar mitigarea acestui risc se impune. Ar trebui recunoscut acest activ (se poate considera că se deține controlul său)?
În momentul de față, acel activ este recunoscut contabil, dar se cere un capital suplimentar (antimateria) pentru a susține acest activ nociv.
Suplimentar, noi credem că activele nocive trebuie însoțite de o procedură de mitigare, care să aducă o valoare pozitivă (materie>antimaterie), pentru a fi recunoscute și declasificate ca fiind nocive.