Contractele pentru diferență (CFDs) sunt produse cu efect de levier, iar dacă ne uităm la versiunea română de pe Wikipedia, observăm un accent pe speculație, în timp ce versiunea în engleză pune accentul pe mitigarea riscurilor.
Fără îndoială, ele au fost inventate în anii ‘90 pentru a mitiga riscul, fiind la bază un fel de asigurare.
Libertatea de a alege inițial în ce să investești (de exemplu, obligațiuni denominate în euro) transformă un activ într-o obligație secundară, deoarece rămân de rezolvat întrebările despre impactul acestei alegeri.
După investiție, se creează un nou mediu al companiei, cu condițiile inițiale specificate, care trebuie adaptate pentru a expune compania doar la riscurile dorite.
Pentru a face un pas lateral ideal, CFD-urile oferă o soluție optimă, deoarece corectează anumite efecte la cel mai mic cost posibil, chiar zero.
Nu trebuie să asistăm doar la descoperirea viitorului, el trebuie creat în anumite limite impuse. Trebuie mitigate toate efectele pentru care nu există o soluție de moment—sau apetit la un anume risc.
CFD este contractul ideal pentru diversificare cu un efort financiar minim, rapid și elegant.
Riscul de piață, în cadrul regimului Solvabilitate II, cuprinde diversificarea între diferite tipuri de riscuri, inclusiv riscul valutar, riscul de dispersie, riscul de concentrare, risc al acțiunilor, risc al bunurilor imobile și riscul de dobândă. Prin urmare, fiecare pas realizat trebuie să fie luat în considerare, deoarece fiecare strategie de atenuare afectează riscul global.