Fizica modernă, în special teoriile cuantice și relativiste, a înlocuit certitudinea newtoniană cu cadre conceptuale care acceptă informația incompletă ca element fundamental. În mod analog, analiza piețelor financiare moderne, în special analiza colectivă și tehnică, trebuie să opereze în condiții de incertitudine epistemică, nu doar de hazard statistic.

Acesta este genul de articol care ar crește mereu în direcția entropiei.

1. Informație incompletă, nu aleatoriu ontologic Link spre

În fizica cuantică și în analiza piețelor financiare, probabilitatea este adesea înțeleasă greșit ca reflectând o lume fundamental aleatoare. Însă, în realitate, ea este o unealtă pentru gestionarea informației incomplete.

Atât în fizică, cât și în economie, modelarea nu este un verdict ontologic asupra realității, ci o inferență logică între ce știm și ce putem estima.

  • Principiul incertitudinii nu presupune că natura e aleatorie, ci că nu putem avea acces la toate informațiile simultan.

  • Prețurile și trendurile nu sunt neapărat aleatorii, dar informația despre ele este incompletă–asimetrie informațională, reacții întârziate, anticipări.

Un actuar nu are acces la toți vectorii de decizie ai pieței, exact cum un fizician nu poate cunoaște simultan poziția și impulsul unei particule.

2. Superpoziția și scenariile de piață Link spre

  • În mecanica cuantică, un sistem se află în superpoziție de stări până la o măsurare.
  • În investiții, o piață poate fi văzută ca având scenarii simultane posibile: creștere, scădere, stagnare.
  • Evenimentele de piață (știri, decizii de politică monetară) joacă rolul de „măsurători” ce colapsează incertitudinea într-un rezultat.

3. Relativitatea punctului de vedere Link spre

  • Teoria relativității ne învață că nu trebuie să avem un observator privilegiat.
  • În piețe, fiecare investitor are o perspectivă proprie, determinată de orizontul său de timp, toleranța la risc, stilul investițional. Orice formă de privilegiu este prohibită prin lege.

Un semnal de tip „sell” pentru un trader intraday poate fi un semnal „buy the dip” pentru un investitor pe termen lung.

4. Reflexivitate și efectul de observator Link spre

  • În mecanica cuantică, simpla observare a unui sistem – cum ar fi măsurarea poziției sau impulsului unei particule – îl modifică inevitabil.
  • În piețe, modelele și sentimentele investitorilor modifică realitatea pieței.

Dacă suficient de mulți investitori cred într-un suport tehnic, el devine real prin comportament colectiv.

Acesta nu este un fals pozitiv: este o buclă de feedback între percepție și realitate. În piețe, anticipările modelează prețurile; în fizică, măsurătorile afectează starea sistemului.

5. Agregarea comportamentelor: unde, nu particule Link spre

  • Dualitatea undă-particulă sugerează că particulele pot forma interferențe, nu doar coliziuni mecanice.
  • În analiza colectivă, deciziile individuale produc efecte colective neliniare: trenduri, panică, optimism irațional.

6. Dualitatea undă-particulă și dublul caracter al investitorilor Link spre

  • Fizică: Fotoni se comportă ca particule sau unde, în funcție de observație.
  • Investiții: Investitorii pot fi raționali (particule) sau emoționali (unde), în funcție de contextul pieței.

7. Efectul de levier și principiul amplificării Link spre

În finanțe, efectul de levier reprezintă o strategie prin care un investitor își mărește expunerea la o poziție folosind împrumuturi sau instrumente derivate, amplificând astfel și câștigurile, dar și pierderile potențiale. Această amplificare a rezultatului este similară cu fenomenul de interferență constructivă în fizica cuantică, unde suprapunerea unor stări cuantice poate duce la probabilități mai mari pentru un anumit rezultat observabil.

  • În ambele domenii, un input mic— capital propriu sau acțiune de observare— poate genera un efect disproporționat asupra rezultatului.
  • Levierul presupune controlul riscului într-un mediu cu informație incompletă – la fel ca un experimentator care ajustează condițiile de măsurare pentru a influența colapsul funcției de undă.

Dacă piața este o funcție de undă așteptând să colapseze, atunci levierul este un tip de filtru care mărește șansa unui rezultat preferat – dar cu riscul de instabilitate sistemică.

Astfel, efectul de levier nu este doar un instrument financiar, ci și o expresie a sensibilității la condițiile inițiale – o temă comună în ambele paradigme.

8. Opțiunile financiare ca formă de asigurare Link spre

Opțiunile sunt instrumente financiare derivate care oferă dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau vinde un activ la un preț prestabilit. Prin natura lor, ele funcționează ca o formă de asigurare împotriva mișcărilor nefavorabile ale pieței.

  • O opțiune de vânzare (put) protejează împotriva scăderii prețului — similar unei polițe de asigurare împotriva pierderilor.
  • O opțiune de cumpărare (call) oferă acces la câștiguri potențiale, ca o formă de rezervă strategică.

Această protecție are un cost: prima plătită pentru opțiune, echivalentă cu prima de asigurare.

  • În ambele cazuri, plătești pentru a mitiga incertitudinea.
  • Din punct de vedere informațional, asigurarea și opțiunea sunt răspunsuri raționale la lipsa informației complete despre viitor.

În mecanica cuantică, stările suprapuse corespund unor scenarii alternative. Opțiunea permite unui investitor să rămână în superpoziție până la o dată fixă, când se face observația (expirarea opțiunii). Decizia este atunci colapsată în „executare” sau „renunțare” — un comportament similar cu colapsul funcției de undă.

Asigurarea prin opțiuni este un mod de a naviga prin incertitudine fără a renunța la control, amânând decizia până la clarificarea informației relevante.

9. Vânzare în lipsă (Short Selling) – compensare invizibilă Link spre

În fizica cuantică, o particulă poate exista într-o suprapunere de stări până în momentul observării. Similar, investitorul care practică short selling operează într-un context de incertitudine structurată, unde informația incompletă este compensată prin mecanisme invizibile.

A vinde în lipsă înseamnă:

  • să împrumuți un activ (de exemplu, o acțiune),
  • să-l vinzi pe piață la prețul actual,
  • cu intenția de a-l răscumpăra mai târziu, la un preț mai mic,
  • returnând activul și păstrând diferența ca profit.

Însă short selling-ul nu e doar speculativ. El poate avea un rol de protecție:

  • de exemplu, dacă ai o poziție long pe un activ,

  • poți deschide o poziție short pe un activ corelat negativ (sau chiar pe același),

  • ca să reduci riscul de piață într-un context volatil.

  • În cosmologie, energia întunecată este o componentă invizibilă, care acționează în sensul echilibrării expansiunii universului, fără a se observa direct.

  • Similar, short selling-ul nu este vizibil într-o poziție netă, dar poate compensa și stabiliza portofoliul unui investitor.

  • Este o forță invizibilă, dar esențială în menținerea unui echilibru financiar într-un univers cu informație incompletă.

Așadar, în timp ce achizițiile directe long construiesc expunere vizibilă, pozițiile short joacă rolul unei „energii de fundal”, invizibile dar structurale, esențiale pentru coerență.

Într-o lume cu informație perfectă, short selling-ul ar fi imposibil: prețul ar reflecta deja toate anticipările. În realitate, incertitudinea și întârzierea reacțiilor sunt tocmai mediul propice pentru astfel de strategii.

10. Paradoxul celor trei filtre – mai multă informație ≠ mai multă opacitate Link spre

Un experiment celebru din fizica luminii arată următorul paradox:

  • Dacă luăm două filtre polarizante încrucișate (unul vertical, altul orizontal), niciun foton nu trece.
  • Dar dacă adăugăm un al treilea filtru, plasat între cele două și orientat oblic (ex. 45°), lumina începe să treacă!

Acest comportament aparent absurd are explicație în fizica cuantică: starea fotonului este proiectată treptat, iar filtrul intermediar permite o tranziție între cele două stări incompatibile.

  • În piețe, informația aparent contradictorie sau intermediară —de exemplu, o poziție short între două poziții long— poate facilita înțelegerea sau echilibrarea unui portofoliu.
  • Uneori, introducerea unui instrument intermediar – o asigurare, o poziție derivată, o hedging indirect – crește transparența și permite fluxul, exact ca în cazul luminii.
  • Vânzarea în lipsă (short selling) nu blochează investiția, ci creează un canal intermediar care ajută capitalul să circule și piețele să se corecteze.

În prezența informației incomplete, uneori mai multe filtre conduc la mai multă claritate – nu la mai multă opacitate.

Această analogie devine cu atât mai relevantă în contextul piețelor moderne, unde:

  • Derivatele financiare —opțiuni, contracte futures, CDS etc.— sunt folosite nu doar pentru speculație, ci și pentru hedging și reconstrucție informațională.
  • Volumul tranzacționat în derivate depășește cu mult volumul din activele suport. De exemplu, valoarea noțională a opțiunilor sau swap-urilor este adesea de ordinul trilioanelor, mult peste valoarea activelor suport.

Aceasta reflectă o realitate cuantică: structurile simbolice și de proiecție (filtrele intermediare) ajung să definească mai mult realitatea financiară decât activul „real” în sine.

Piața nu mai reflectă doar activul suport, ci structura de opinii, hedging și anticipații construită în jurul lui – exact ca lumina care nu mai urmează traiectoria directă, ci traseul dictat de filtrele multiple.

11. Entropia – măsura incertitudinii și a dispersiei Link spre

În termodinamică și în teoria informației, entropia măsoară gradul de dezordine sau incertitudine al unui sistem.

În piețele financiare, concepte similare sunt folosite pentru a descrie:

  • distribuția probabilităților pentru prețuri viitoare,
  • diversitatea scenariilor posibile,
  • volatilitatea și lipsa de consens în rândul investitorilor.

Cu cât o distribuție de probabilitate este mai „plată” și mai răspândită, cu atât entropia este mai mare — și incertitudinea, mai profundă.

În același fel în care entropia termodinamică măsoară lipsa de ordine moleculară, entropia informațională măsoară lipsa de certitudine în predicțiile de piață.

Modelele moderne folosesc entropia pentru a:

  • calibra portofolii robuste —ex. maximum entropy portfolios—
  • selecta modele de estimare cu bias minim (ex. entropic priors în Bayesian inference),
  • înțelege distribuția probabilităților implicite din prețurile opțiunilor.

Entropia nu este haos, ci o măsură a cât de mult nu știm.

12. Momentul cinetic: ciclicitate, rotație și stabilitate Link spre

În fizica cuantică, momentul cinetic (angular momentum) este o mărime conservativă care descrie rotația unui sistem și simetria acestuia față de un punct. Este asociat cu invarianța față de rotații — o proprietate fundamentală a legilor fizicii.

În piețele financiare, momentul cinetic poate fi regăsit în:

  • Ciclicitatea sectoarelor economice — rotația capitalului între domenii (tehnologie, energie, sănătate etc.).
  • Persistența trendurilor — odată inițiat, un trend este susținut de inerția deciziilor colective, asemenea conservării momentului cinetic.
  • Strategii rotative — portofolii care migrează ordonat între clase de active sau regiuni geografice.

Așa cum un sistem fizic își conservă momentul cinetic în lipsa forțelor externe, piețele tind să mențină direcția mișcărilor atunci când informația este coerentă și structura investitorilor stabilă.

Un exemplu ilustrativ vine din balistică:
Un glonț care se rotește în zbor (spin-stabilized) ajunge mai precis la țintă, deoarece rotația îi stabilizează traiectoria.
Analog, rotația capitalului și a sentimentului investițional stabilizează un trend, reducând volatilitatea pe termen scurt.

Rotația ordonată nu doar propagă energia unei mișcări, ci o și stabilizează în fața micilor perturbații.

La nivel comportamental:

  • Investitorii posedă un „moment cinetic propriu” — o tendință de a continua un stil investițional, bazat pe experiență, stimulente și context.
  • Piețele nu revin întotdeauna liniar la echilibru, ci pot descrie traiectorii spiralate, guvernate de conservarea acestui moment colectiv.

Într-un univers financiar cu informație incompletă, simetriile ciclice și rotațiile devin ancore de stabilitate și coerență.
Asemenea spinului unui electron, momentul invizibil al pieței este ceea ce-i dă formă și rezistență.

Concluzie Link spre

Atât fizica modernă, cât și analiza piețelor moderne funcționează sub constrângerea informației incomplete. Scopul nu este predicția exactă, ci modelarea coerentă a realității parțiale. Din această perspectivă, analiza tehnică și colectivă devin nu doar instrumente financiare, ci mijloace epistemologice de a opera într-o lume incertă.